Română
Magyar
Aspectul clinic al neovascularizării de multe ori este indicativ asupra etiologiei. Neovascularizarea profundă, de obicei apare în urma keratitei herpetice interstiţiale sau în urma traumatismelor. Keratitele bacteriene, precum şi cele parazitice la fel pot fi urmate de neovascularizare corneană, care induce edem cornean, infiltrare celulară. Rezultatul final al neovascularizării poate fi depozitarea intrastromală a lipizilor, hemoragie sau cicatrizare cu scăderea acuităţii vizuale.
Prin transplant de cornee înțelegem îndepărtarea corneei bolnave și înlocuirea ei cu una nouă, intactă, neafectată.
Bolile corneene, care diminuează vederea, afectează sau periclitează integritatea globului ocular. Scăderea vederii influențează într-o mai mică măsură indicația chirurgicală – operăm boala corneană nevascularizată cu prognostic mai bun în cazul acuității vizuale mai bune, decât pe aceea aparțiând grupului cu un prognostic mai rău.
Tehnica transplantului de cornee a avut o dezvoltare rapidă în ultimele decenii, de la transplantul corneelor în grosimea lor integrală (Penetrating Ceratoplasty – PKP, transplant penetrant) până la tehnica keratoplastiei lamelare, când se îndepărtează şi se înlocuieşte numai stratul patologic. Alegerea variantei de transplantare diferă de la caz la caz, de la patologie la patologie.
Pe plan mondial, intervenţia PKP este cel mai frecvent transplant de ţesut, ale cărui prime simptome sunt afecţiunea keratokonus, diferitele terapii cheratocon, distrofie, infecţii şi traume…
În cadrul centrului oftalmologic Medsystem din Oradea, în ultimii 5 ani s-au efectuat 359 transplanturi de cornee penetrante și 28 de transplanturi lamelare profunde utilizând metoda „big bubble”.
Marea majoritate (cc.80%) a acestor transplanturi lamelare s-a efectuat la pacienți suferind de keratoconus, iar restul la pacienți suferind de diferite distrofii (granulare, maculare) stromale. Transplanturile penetrante s-au efectuat la pacienții cu distrofia endo-epitelială (Fuchs), keratopatiile buloase, stările după arsuri chimice, cicatrice posttraumatice, leucoame, stări postkeratitice.
Uveita – una din cel mai des întâlnite cauze care duc la orbire.
Uveita este o inflamație a tractului uveal, se caracterizează prin inflamația tunicii vasculare a ochiului ce se numește uvee sau coroidă.
În funcție de localizare se clasifică în:
Uveite anterioare caracterizate prin inflamația irisului (iridocyclite) şi pot fi asociate sau nu şi cu inflamația corpului ciliar.
Femeile doresc să își mențină frumusețea și tinerețea radiantă cât mai mult timp.
Într-o societate unde oamenii au o durată de viață din ce în ce mai extinsă, devine extrem de important ca primele semne de îmbătrânire, care influențează calitatea vieții, să fie amânate sau îmbunătățite, dacă deja sunt în curs de formare.
După cum ați experimentat și dumneavoastră, odată cu înaintarea în vârstă și sub efectele mediului înconjurător, tenul nostru trece prin schimbări calculabile în ceea ce privește fermitatea, suprafața și înfățișarea.
