Glaucoma

 • Numim glaucom totalitatea proceselor degenerative manifestate prin afectarea nervului optic și îngustarea câmpului vizual. În întreaga lume circa 2% din populația trecută de 40 de ani este afectată de această boală. Însemnătatea ei constă în deteriorarea progresivă a vederii bolnavului, ceea ce cu un diagnostic și un tratament precoce se poate evita.

Apariția bolii, cauze, tipuri

 • Glaucomul (a nu se confunda cu cataracta!) este denumirea dată unui cortegiu de boli, ce au o caracteristică comună, și anume deteriorarea nervului optic, situat în porțiunea posterioară a ochiului. Acest nerv transmite informația de la stratul nervos (retina) la creier, astfel făcând posibil mecanismul vederii. Cauza bolii este creșterea tensiunii din interiorul ochiului. Tensiunea intraoculară este determinată de echilibrul dintre producerea și absorbția lichidului situat în interiorul ochiului: umoarea apoasă. În cazul în care apare un obstacol în scurgerea umorii apoase, se răstoarnă echilibrul și crește tensiunea. Creșterea tensiunii cauzează deteriorarea nervului optic, și astfel se ajunge la deprecierea vederii.

 • După vârsta de 40 de ani, cu trecerea anilor, crește și riscul producerii bolii. Frecvența apariției ajunge la 10% la vârsta de 70 de ani. Alți factori favorizanți în afară de înaintarea în vârstă constituie cazuri de glaucom în familie, miopia avansată, diabetul și unele boli de circulație.

 • Glaucomul se împarte în trei categorii, în funcție de cauzele apariției bolii: primar, secundar și congenital.

 • Forma primară este determinată de un obstacol în scurgerea umorii apoase. În funcție de deschiderea locului de scurgere, așa-numitul unghi irido-cornean, se împarte în glaucom cu unghi deschis, respectiv cu unghi închis. Cel din urmă are o evoluție în timp (cronică), respectiv, se cunoaște forma acută.

 • Forma secundară e cauzată de alte boli ale ochiului, care duc la creșterea tensiunii intraoculare. Acestea pot fi de exemplu: inflamația, cataracta, tumori.

 • Forma congenitală se manifestă la nou-născuți și copiii mici. Este o formă rară (din 10.000 de nou-născuți afectează unul) dar gravă, care duce la dezvoltarea anormală a ochiului.

Simptome, recunoaștere

 • Forma acută se caracterizează printr-un debut brusc și prin simptome violente. Datorită creșterii bruște a tensiunii intraoculare, ochiul apare roșu și este dur la palpare. Într-un timp scurt vederea se deteriorează accentuat, apare chiar și cecitate. Este însoțită de o durere intensă a ochiului, ce radiază, frecvent secondată de greață, vărsături. Criza apare cel mai frecvent în lunile de iarnă, după-masa și seara. În cazul în care persistă mai mult de 24 de ore, în lipsa tratamentului apar consecințe ireversibile, de aceea în cazul acestor simptome, trebuie obligatoriu să vă adresați medicului de familie sau specialistului oftalmolog!

 • În evoluția cronică, boala este mai greu de remarcat. Lipsește durerea și afectarea vederii prezintă un grad mai scăzut inițial. În mod caracteristic, bolnavul observă că mai ales seara vederea devine încețoșată la un ochi sau ambii, în jurul surselor de lumină vede cercuri de culoarea curcubeului. Pot apărea dureri de cap slabe și eventual greață. Medicii recomandă controale oftalmologice periodice, deoarece acest tip de glaucom debutează sărac în simptome iar agravarea este nedecelabilă. Această recomandare se adresează mai ales celor care prezintă și factori predispozanți. Peste 40 de ani oamenii necesită în general schimbarea ochelarilor de citit la 2-3 ani, fiind utilă atunci și efectuarea unei examinări oftalmologice. Medicul oftalmolog poate diagnostica cu certitudine glaucomul prin unele examinări simple și nedureroase (măsurarea tensiunii intraoculare, câmp vizual, fund de ochi, examinarea unghiului irido-cornean), deja atunci când bolnavul nu sesizează simptomele.

Trarament

 • Tratamentul este cu atât mai eficient, cu cât glaucomul este diagnosticat mai devreme. Scopul este restabilirea tensiunii inrtraoculare normale. Utilizarea picăturilor de ochi este cea mai răspândită, care își manifestă efectul nemijlocit în ochi. Există diverși compuși activi, care scad tensiunea intraoculară, îmbunătățesc circulația și metabolismul ochiului. Medicul specialist recomandă tratament individualizat pentru fiecare pacient. Pentru succesul tratamentului e foarte importantă administrarea exactă a picăturilor de ochi în funcție de prescripție și consultații oftalmologice periodice.

 • Este necesară intervenția chirurgicală atunci când tratamentul medicamentos nu are efect sau căile de scurgere ale umorii apoase se închid în totalitate, de asemenea în criza de glaucom acut. Operația se desfășoară prin microchirurgie sau intervenție laser. În zilele noastre aceste intervenții au riscuri scăzute și aduc rezultate remarcabile.